Ce naiba se întâmplă, oameni buni?

"Hai să mă duc și eu în parc, dacă tot e vremea atât de faină și eventual să îmi iau și o carte cu mine, că de ce nu?" Toate bune și frumoase. Ajung în parc împreună cu iubitul meu, ne așezăm pe o bancă: eu întinsă, citind, iar el butonându-și telefonul.
Citesc eu ce citesc, când aud deodată "Mamaie, ia uite-o și pe ciudata aia cum stă. Și citește." Mă întorc pe o parte, să văd cine a fost atât de deștept încât să se ia de un om care citește și văd la vreo 4m în fața mea 2 fetițe, cu bunicile lor. Două fetițe de nu mai mult de 6 ani... Am așteptat replica bunicii și ea, bineînțeles nu a întârziat să apară: "Las-o, mamaie, în pace." ("Că se ia", am continuat eu în gând). M-am uitat urât înspre cele 4 persoane, după care i-am spus iubitului meu: "Ce ciudat e că oamenii mai vor să devină deștepți în ziua de azi, nu?", moment în care bunica aceea care i-a răspuns nepoatei ei s-a întors și s-a uitat urât la mine.
Unde vreau eu să ajung? La faptul că oamenii nu citesc deloc azi... Da, înțeleg, nu îți place să citești, ba că adormi, ba că te doare capul din cauza literelor prea mici, ba că nu-știu-ce, ÎNSĂ nu te lua de un om pe motiv că citește. Aș fi putut foarte bine să îi țin fetiței de nu mai mult de 6 ani un discurs despre "Importanța cititului în viețile oamenilor", însă era prea mică pentru a face asta.
Ceea ce m-a mirat foarte tare a fost faptul că fetița avea maxim 6 ani. 6 ani... Mie la 6 ani, mama rupea noaptea cărțile de povești, ajunsesem să le învăț pe toate. La 6 ani mama încerca să mă bage în arta cititului, ca să ajung cineva, încerca să mă învețe să citesc și m-a crescut pe ideea că dacă citești, îți îmbunătățești vocabularul, găsești soluții la situații complicate, etc etc. Da, am fost crescută să aleg cărțile, să știu să citesc și să citesc foarte mult, drept urmare de-aia am ajuns la aproape 200 de cărți în biblioteca personală în aproape 1 an și jumătate. Da, mă laud, pentru că atunci când vine vorba de cărți o să mă laud mereu.
Sinceră să fiu, m-am așteptat ca bunica ei să îi spună "Da, mamaie, e foarte bine că citește, las-o.". M-a deranjat că a spus ceea ce a spus pe un ton de parcă a citi îți dă cancer.
Pe lângă chestiile astea de mai sus, eu la 6 ani nu judecam absolut pe nimeni, chiar dacă cineva avea piciorul mai mare decât celălalt, dacă altcineva avea o pernă în loc de cap, ș.a.m.d.
Am fost supărată și deranjată de faptul că oamenii te arată cu degetul dacă citești, că își dau coate atunci când te văd cu o carte în mână... Eventual ar fi trebuit să vină tot parcul să îmi facă poze, că sunt un om pe cale de dispariție, nu?
Oamenii care citesc au devenit din ce în ce mai puțini și pe mine, una, mă îngrijorează enorm lucrul ăsta. Ce naiba o să se întâmple cu copiii? Mă întreb; fetița aia a văzut tableta prima oară? Fetița aia nu are o bibliotecă acasă? Nu îi citește nimeni înainte de culcare? Și bunica ei... Are o vârstă. O vârstă la care ar trebui să gândești. cât de cât. Din moment ce poți să ieși din casă, poți să te plimbi, să îți plimbi nepotul, eu cred că ai și creier, nu?
Unde naiba o să ajungem? Nu spun să citească toți, însă dacă ar citi măcar 50% din populație, ar fii un lucru super fain....